Am aflat cu întârziere că Monica Brătulescu, folcloristă şi prozatoare, s-a stins din viaţă, la 9 februarie 2009, la Ierusalim, unde emigrase în 1982. S-a născut la 13 iulie 1930, la Craiova, părinţii fiindu-i Iacob Rahmil, care a posedat o casă de efecte şi lombard (o ramură de operaţiuni bancare minore) şi Netty Rahmil (n. Silberman). După şcoala primară (1937-1941) şi studii liceale (1941-1949) la Craiova, a făcut studii de filologie la Bucureşti (1949-1953), devenind, peste doi ani, cercetătoare la Institutul de Folclor din Bucureşti, unde a rămas până în 1982. La Bucureşti şi-a dat şi doctoratul, în 1975. A publicat, pe lângă o serie de studii, în Revista de folclor, volumele: Ghicitori şi proverbe (I-II, 1957), La luncile soarelui. Colinde laice româneşti (1964), Cântece şi strigături populare noi, în colaborare cu Eugenia Cernea, Vasile D. Nicolescu şi Nicolae Rădulescu (1966) şi lucrarea care o reprezintă mai bine, Colinda românească. The Romain Colinda (Winter-Solstice Songs) (1981), al cărei redactor am fost la Editura Minerva. Studiul care precede indexul tipologic (acesta în română şi engleză) renunţă la tratarea dihotomică a colindei în laice şi religioase. Se află, în manuscris, o altă lucrare a sa foarte valoroasă, Lirica de dor. Păsări, animale, flori, care face parte din "Colecţia naţională de folclor". în Israel îşi continuă preocupările într-ale folclorului, fiind angajată, între anii 1984 şi 1988, la Hebrew University-Folklore Research Center pentru culegerea şi cercetarea tradiţiilor populare ale israelienilor proveniţi din România, iar între anii 1989 şi 1990 beneficiază de o bursă Memorial Foundation New-York, pentru traducerea în engleză, clasificarea şi adnotarea materialului cules de la aceiaşi israelieni.

În Israel şi-a descoperit vocaţia pentru proză, volumul său Răsunete din Caucaz şi alte povestiri (Norcros, G. A. Pub