Am ajuns pe aeroportul Malpensa initiata deja in cultura cafelei italiene de un espresso primit la bordul avionului. Am debarcat agitata (de la cafea) printre geamantane de mana Louis Vuitton, serviete diplomat si genti Samsonite semnate de Alexander McQueen, un contact fugitiv cu pasiunea italienilor pentru branduri. De altfel, spectacolul luxului este unul dintre motivele pentru care turisti din toata lumea zboara in capitala modei, iar companiile aeriene sau de turism se intrec in pachete turistice. Lufthansa a inaugurat de exemplu la inceputul anului o linie speciala - Lufthansa Italia cu zboruri directe de la Milano spre toate destinatiile europene importante, inclusiv Bucuresti.
Si totusi prima impresie este gri. Cladiri inalte par ca vor sa acopere orasul sufocandu-l pe cale industriala, iar macaralele construiesc in continuare ca sa-i asigure pe veci locul sub betoane.
Si deodata vezi in inima constructiilor o magnolie uriasa crescuta ca florile din stanca si-ti spui ca poate orasul nu-i atat de negru. De fapt daca prinzi curaj si te plimbi printre strazi realizezi ca Milano e ca pizza Calzone, nu-si arata ingredientele de la inceput, ci se lasa descoperite pe masura ce mananci. Si incet incepi sa gusti orasul si contrastele sale de la Domul gotic, una dintre cele mai grandioase catedrale din lume, pana la zgarie-nori si miile de furnici de la baza lor.
Modul in care degusti experienta milaneza depinde insa si de un alt aspect - daca esti in oras pentru „business" sau „pleasure". Oamenii de afaceri se dau de obicei de gol prin pasul grabit, costumele lor Armani perfect croite si servietele din piele (de crocodil pentru cei mai pretentiosi). Au privirea indreptata inainte si nimic nu pare sa le distraga atentia, culmea, nici chiar gelateriile din drum. Milano este de altfel recunoscut ca fiind motorul economic al Italiei si unul dintr
