Sosit în Brazilia la vîrsta de treizeci de ani şi rămînînd acolo un sfert de secol, pînă în 1969, filozoful Agostinho da Silva şi-a făcut probabil un calcul simplu: decît să fie el însuşi fiilozof, alăturînd alte tomuri savante celor deja existente, mai bine să creeze potenţiali filozofi într-o ţară îndepărtată. Mii de studenţi brazilieni, ascultîndu-l, au aflat ce înseamnă de fapt filozofia. Timp de 25 de ani, între vîrsta de 38 şi 63 de ani, Agostinho da Silva "şi-a amînat celebritatea", considerînd că, în locul faimei personale, mai urgentă era educarea unui popor. Cîţi intelectuali ar fi în stare de una ca asta? Cîţi ar avea generozitatea de a se retrage în plan secund? Astfel de înţelegere a filozofiei aparţine doar unei fiinţe excepţionale. Tot ceea ce a scris autorul pînă la 38 de ani şi după 63 poartă marca unei gîndiri de mare originalitate; dar el a pus-o pentru un sfert de secol între paranteze, năzuind să trezească din somn gîndirea altora.

Înainte de a se fi transformat în mentor cultural, de a fi creat în Brazilia universităţi şi institute, Agostinho da Silva a avut încă de tînăr pasiunea educării altora. Scrierile sale filozofice de factură universitară s-au dublat mereu de texte compuse pe înţelesul tuturor. Tînăr profesor de filozofie în Portugalia anilor '30, a editat o colecţie devenită între timp celebră. Os Quadernos (Caietele), broşuri scrise doar de el şi editate tot de el, prin care încerca să facă educaţie oamenilor simpli, expunînd marile probleme ale culturii europene într-un limbaj clar şi accesibil: hotărît lucru, era un filozof cu bossa pedagogiei!

Imaginea lui Agostinho da Silva despre Brazilia, despre ţara în care a trăit 25 de ani, este - nici nu se putea altfel! - în răspăr cu toate locurile comune. El crede, de exemplu, că unica manieră de a dobîndi profil propriu pe care o are la dispoziţie Brazili