Teatru pe DVD (I)
Sa vezi teatru pe DVD poate fi o experienta frustranta. Imaginile se insiruie in fata ochilor, poti sa vezi lucruri spectaculoase, dar simti cum iti lipseste energia aceea care se transmite dinspre scena catre sala atunci cand experienta este una directa, neintermediata. Abia privind ecranul televizorului iti dai seama mai bine ce anume te atrage catre sala de spectacol si ce ti se pare cu adevarat pasionant cand montarile la care asisti sunt gandite astfel incat spectatorii sa fie foarte aproape de actori. Atunci, e ca si cum ai face parte din tot ceea ce se intampla, pulsul iti creste si te simti implicat in poveste, aproape epidermic impresionat de ceea ce se intampla. Dar uneori un dvd cu o inregistrare te poate face destul de curios cat sa vrei sa vezi un spectacol pe viu.
Evident, teatrul e o arta vie si trebuie sa fie exprimentat "live". Si totusi, sunt cazuri in care nu ai de ales – ai un picior in ghips, de exemplu si nu te poti misca din casa, sau esti selectioner pentru un festival si trebuie sa vezi atat de multe spectacole, in atat de multe locuri, incat timpul ar trebui sa se dilate ca sa poti sa le cuprinzi pe toate (cazul meu). Sau e pur si simplu vara si teatrele trag obloanele, iar un iubitor adevarat al acestei arte nu se poate desparti de actorii preferati. Oricare ar fi motivul pentru care ajungi sa vezi spectacolele de teatru pe DVD, nu te poti impiedica sa nu le compari cu experienta reala, mai ales cand e vorba despre inregistrari „economice", cum fac multe teatre din Romania. Adica de imagini inregistrate cu o camera plasata in mijlocul salii sau la marginea scenei, care nu surprinde decat ceea ce se intampla in fata ei, decupand spectacolul defectuos, dintr-un unic punct de vedere.
Dar nu despre asemenea filmari e cazul sa vorbim - ele sunt erori si nimic altceva, fac mai mult rau decat bine unui specta
