În vis, Vasile Făgăraş se viseză tot la pupitrul de comandă al locomotivei şi pedalează în somn. Anul acesta o să iasă la pensie, dar trenurile vor rămâne dragostea lui.  „Biroul” lui Vasile Făgăraş are cea mai frumoasă privelişte posibilă, mereu alta. Apusenii, dealurile din podişul Târnavelor, munţii Cibinului sau Făgăraşii. Este mecanic de locomotivă şi automotor de 19 ani de zile iar munca de la pupitrul de comandă ce pune în mişcare trenul este viaţa lui. „Nu s-a întâmplat pur şi simplu să ajung mecanic. Mi-a plăcut tot timpul să călătoresc şi să văd cât mai multe locuri. Aveam cunoscuţi care lucrau ca mecanici de locomotivă şi din discuţii mi-am dat seama cât este de frumos. Atunci am zis „de mâine mă fac şi eu mecanic”. Dar erau multe etape de parcurs, nu puteai să te faci mecanic din prima. Am făcut şcoala de ajutor de mecanic şi timp de nouă ani asta am făcut”, povesteşte Vasile Făgăraş.

Ghid, arbitru de fotbal şi mecanic de locomotivă

Este un om întreprinzător iar munca niciodată nu i s-a părut prea multă şi prea grea. Când s-a decis să fie mecanic de locomotivă lucra deja lăcătuş mecanic, era ghid la Biroul de Turism pentru Tineret şi arbitra şi meciurile de fotbal din diviziile C şi D. Treptat, a renunţat la toate. „Nu puteai întreţine o familie cu banii din arbitraj. Le-am dus în paralel câţiva ani dar când am rămas fără timp, am renuţat să mai fiu arbitru, chiar dacă îmi place foarte mult fotbalul. Bine, şi acum am programul foarte încărcat, că fac multe pe lângă serviciul de mecanic de locomotivă”, explică mecanicul.

1,5 milioane de kilometri pe şine

A apucat şi vremurile bune ale transportului de persoane pe căile ferate când lumea găsea trenul ca primă alternativă pentru a merge la serviciu, la şcoală sau în concediu. A dus la destinaţie sute de mii de călători şi a făcut pe şine aproape 1,5 milioane de k