E ceva frustrant în legătură cu suedezii. Cum dau de ei, cum îi invidiez. Suedezii sînt ca cei care aveau rude în Germania pe vremea lui Ceauşescu: ei mereu aveau jucării tari, mitraliere cu luminiţe, ciocolată amăruie, gumă de mestecat, reviste cu femei dezbrăcate furate de la părinţi. Pe scurt, erau insuportabili.
Cam aşa sînt suedezii acum. Cînd am fost la Chişinău (de s-a nimerit cînd cu revoluţia/lovitura de stat care oricum nu a mai avut loc), trebuia să cercetez donatorii internaţionali pentru Republica Moldova. Cine erau cei mai cu moţ în oraş? Suedezii. Nu doar că dau o mulţime de bani, dar îi mai folosesc şi cu cap. Reuşesc, în acelaşi timp, să lucreze bine şi cu Guvernul moldovean, şi cu contestatarii acestuia. Nu doar că se orientează spre proiecte utile, dar îi mai conving şi pe alţii (ca englezii) să bage bani în ideile lor. Singura satisfacţie patetică este că agenţia lor de dezvoltare internaţională are o prescurtare urîtă în limba moldovenească " SIDA.
Cînd discutam cu o colegă ce am putea propune noi la CRPE pentru schimbarea finanţării învăţămîntului din România, astfel încît banii să ajungă la părinţi şi aceştia să decidă mai degrabă decît birocraţii din minister, ce argument îmi aduce? Aşa fac suedezii, să propunem modelul suedez. Hait!
Cam cu aceste sentimente am pornit să scriu un raport pe care tocmai l-am lansat public, despre ce ar trebui să facă România în cele şase luni ale Preşedinţiei suedeze a UE ("Răspunzînd provocării de a avea o voce în UE " România şi Preşedinţia suedeză a Uniunii". E scris împreună cu colegii mei de la Centru şi se găseşte pe site, www.crpe.ro). Exasperant de normal, suedezii au pregătit impecabil preluarea cîrmei. Am citit un manual de comunicare special conceput de aproape 100 de pagini, de unde aflai, între altele, detalii despre fiecare minister al lor, cu departamentul care se ocupă de a
