O călătorie prin cîteva capitale europene importante te poate racorda la evenimente de prim rang, oferindu-ţi, în acelaşi timp, o imagine de ultimă oră a vieţii muzicale, îndeosebi a teatrului lirc, aflat într-o continuă dinamică.

Budapesta începutului de mai a găzduit în cadrul "Lunii europene a operei" o serie de spectacole cu artişti de renume. Am avut bucuria să o revăd în "Traviata" pe minunata noastră soprană Elena Moşuc, într-o garnitură de mare clasă, alături de tenorul american Charles Castronuovo şi de baritonul italian Renato Bruson. Elena Moşuc a demonstrat, încă o dată, calităţi vocale şi timbrale excepţionale, atent lucrate, nuanţe speciale ale frazării şi, mai ales, acea stilistică rafinată pe care o conferă fiecărui rol. Este o prezenţă puternică, un artist care îşi pregăteşte cu minuţie fiecare partitură, fiecare personaj, fiecare apariţie. Nu întîmplător anii trecuţi a impresionat publicul exigent al Scalei din Milano care a ovaţionat-o neîntrerupt, cu bucurie, răsplătindu-i talentul, seriozitatea şi marea sa muzicalitate. Renato Bruson, la o vîrstă înaintată, a oferit o lecţie mare de canto, a artei cu care şi-a conservat vocea. Chiar dacă aceasta nu mai poate avea strălucirea cunoscută de odinioară, printr-o impostaţie riguroasă şi ştiinţa cîntului el realizează încă performanţe de netăgăduit. Tenorul american Charles Castronuovo a secondat-o pe Elena Moşuc cu eleganţă şi cu o susţinere vocală de bună calitate, dovedindu-se, în acelaşi timp, şi un partener de scenă excelent.

Într-un "Turandot" al lui Puccini, i-am văzut pe soprana franceză Sylvie Valayre şi pe tenorul italian Marcelo Giordani. Valayre, cu o voce mai puţin potrivită pentru partitura lui Turandot, şi-a dozat efectele teatrale şi un anumit dramatism reuşind, în cele din urmă, să transmită poate doar glacialitatea impenetrabilă a prinţesei. Giordani, îns