Pentru unii criza s-a si incheiat. Iar daca bursele o duc ceva mai bine si bancherii americani ramburseaza imprumuturile acordate de guvern pentru a avea libertatea sa-si ajusteze dupa voie veniturile si sa-si reactiveze parasutele de aur, inseamna ca raul a trecut! Pana si pretul petrolului e din nou in crestere. Deci lumea poate reveni la vechile obiceiuri. Insa acest optimism nu e doar prematur, ci de-a dreptul imoral. si nu doar pentru ca economiile sunt inca in suferinta, ci si pentru ca efectele politice si sociale ale crizei inca nu s-au facut simtite nici in America, nici in Europa de Vest si cu atat mai putin la periferie. Or, intr-o astfel de zona se afla si Romania. Sigur, Romania e o periferie europeana, dar din aceasta cauza nu mai putin marginala. Iar la marginea sistemului efectele crizei ar putea fi mai mari. Pentru a gasi drumul de iesire, ar fi nevoie de o politica de compensare a consecintelor sociale.

Or, pe cat de necesare, pe atat de neglijabile sunt efectele contraputerilor prin care s-ar putea asigura echilibrele economice, politice si sociale in Romania! Necesare, pentru ca fara ele pluralismul nu poate exista, dar aproape inexistente, pentru ca, atunci cand se manifesta, nu pot asigura controlul eficace al institutiilor si proceselor politice. Daca era nevoie de o dovada in plus, a se vedea incapacitatea societatii civile democratice (detinatoarea teoretica a acestor contraputeri) de a impiedica politizarea administratiei.

In aparenta, scandalul si mai apoi demisia Monicai Iacob Ridzi au dat senzatia ca si in Romania contraputeri se manifesta plenar. In realitate, acest "succes" demonstreaza cat de usor se poate manevra in ape tulburi in absenta unor repere si principii clare. Caci Monica Iacob Ridzi a fost obligata sa demisioneze pentru ca nimic sa nu se schimbe. Nici Guvernul, nici PDL, nici celelalte partide, nici pr