- Politic - nr. 338 / 17 Iulie, 2009 In urma cu ceva vreme, premierul Emil Boc se arata deosebit de satisfacut de faptul ca a avut intelepciunea, desigur el si colegii lui din Guvern, de a adopta un Program de masuri anticriza, pe care l-a indosariat in 32 de masuri, din care, sustine premierul, s-au aplicat deja 28, ceea ce inseamna ca, prin intelepciunea guvernantilor nostri, viata romanilor este mult mai usoara ca a altor europeni din moment ce obtinem, nu-i asa, "succesuri". Realizari pe care prim-ministrul le-a apreciat ca benefice, dat fiind faptul ca acestea au permis mentinerea cotei unice de impozitare la 16 la suta, stiind foarte bine ca unele state europene au fost nevoite sa modifice cotele de impozitare din tarile lor, pentru a asigura mai multi bani la bugetele lor, TVA-ul a ramas la randul lui neschimbat, de 19 la suta. Dar, poate, consecinta cea mai vizibila a masurilor anticriza, in opinia premierului, se regaseste in asigurarea stabilitatii monedei nationale, ca urmare a unei eficiente corelari a politicilor fiscale ale guvernului cu politicile monetare ale BNR, evitandu-se, astfel, declansarea unei inflatii care ar fi falimentat economia romaneasca. Dincolo de aceste cifre, omul de rand recepteaza cu totul altfel ceea ce intreprinde guvernul, si anume pe el il intereseaza banii din salariu pe care ii duce familiei, ce poate face cu acestia, daca are sau nu suficiente venituri pentru asigurarea traiului zilnic al familiei sale, mai ales in situatiile in care veniturile sunt mici si foarte mici, iar la mijloc mai sunt si copii. Acestor ingrijorari, guvernul le-a raspuns prin continuarea achitarii, la termen, a salariilor, pensiilor si alocatiilor sociale, adica si-a indeplinit responsabilitatile sociale fata de membrii societatii. Mai mult chiar, premierul dadea asigurari ca statutul poate, in continuare, sa achite salariile, pensiile si alocat