În perioada comunistă, marile cluburi Steaua şi Dinamo, între care de multe ori concurenţa era dusă la extrem, făceau legea în sportul românesc. Anul 1989 fusese dominat categoric de stelişti, care reuşiseră să cucerească titlurile de campioni naţionali nu doar la fotbal, sportul rege, ci şi la handbal, baschet, volei, hochei pe gheaţă sau rugby, câştigând majoritatea confruntărilor cu rivalii tradiţionali. Dinamo a trebuit să se consoleze doar cu succesele la volei feminin, unde Steaua oricum nu avea echipă, şi la polo.

După ce au câştigat pentru a treia oară consecutiv campionatul, poloiştii dinamovişti şi-au adjudecat şi Cupa României, în finala căreia au învins la limită, scor 9-8, pe Steaua. Meciul s-a disputat la bazinul din Parcul Sportiv Dinamo, în faţa unei tribune înţesate de suporteri ai celor două echipe, care cel mult îşi aruncau priviri crunte şi ironii unii altora, dar în nici un caz nu săreau la bătaie, cum se întâmplă azi. În bazin, disputa a fost extrem de echilibrată, Dinamo reuşind să înscrie punctul victoriei în ultimul minut al întâlnirii. Eroul meciului a fost Vlad Hagiu, care în jocul respectiv a marcat de cinci ori, o dată din acţiune şi de patru ori de la linia de 4 metri. Aşadar, un succes pe deplin meritat pentru jucătorii dinamovişti, dar şi pentru antrenorul Dinu Popescu, cel care s-a lansat în sportul cu mingea pe apă la Steaua, dar a obţinut consacrarea, mai întâi ca jucător şi apoi ca tehnician, la clubul din Ştefan cel Mare. Vlad Hagiu, care a disputat 415 meciuri şi a înscris 1.170 de goluri pentru echipa naţională, îşi aminteşte cu nostalgie de anii petrecuţi la Dinamo: "Antrenorul Dinu Popescu reuşise să facă din trei generaţii de jucători un mecanism care funcţiona aproape perfect.

Grupul veteranilor îi cuprindea, printre alţii, pe Liviu Răducanu, Eugen Ionescu, Şerban Popescu, Mihai Simion şi Florin A