Vizitatorii Cişmigiului află, dintr-un panou instalat lîngă intrare, care sînt punctele de atracţie ale grădinii. Unul dintre ele este "Rotonda scriitorilor", datînd din 1943 şi adunînd laolaltă busturile lui B. P. Hasdeu (sculptor: Mihail Onofrei), N. Bălcescu (de C. Baraschi), V. Alecsandri (de Theodor Burcă), M. Eminescu (de Ion Jalea), Al. Odobescu (de Miliţa Petraşcu), T. Maiorescu (de C. Dimitriu-Bârlad), I. L. Caragiale (de Oscar Späthe), G. Coşbuc (de Ion Popovici), Şt. O. Iosif (de Cornel Medrea), Ion Creangă (de Ion Jinga), Al. Vlahuţă (de Oscar Han), Duiliu Zamfirescu (de Alexandru Călinescu).

Am cunoscut "Rotonda scriitorilor" (mai bine zis, am aflat de inaugurarea ei) cu mult înainte de a veni în Bucureşti, prin intermediul unui articol din Calendarul "Universul copiilor" (1944, p. 65-72): Busturile celor 12 scriitori români. Textul era însoţit de fotografii şi prezenta sculpturile exact în aceeaşi ordine în care ele figurează pe panoul de la intrarea în Cişmigiu. Cu o singură şi însemnată deosebire: pe locul ocupat acum de Creangă se afla Octavian Goga! Substituirea devine elocventă pentru evoluţiile postbelice ale istoriei naţionale. După 1944, prezenţa în spaţiul public a unui bust al lui Goga devenise inoportună. în consecinţă, soclul a rămas gol un bun număr de ani, pînă cînd, în deceniul 6, s-a instalat pe el bustul lui Ion Creangă.

Dăm acum filmul înapoi, adică revenim în 1943, la momentul inaugurării ansamblului. Iniţiativa i-a aparţinut lui Ion Petrovici, pe atunci ministru al Educaţiei Naţionale, şi tot el a întocmit lista celor 12 scriitori care urmau să formeze "rotonda". De aici izvorăsc o seamă de întrebări "inconturnabile" (cuvînt foarte la modă, de vreo cîţiva ani încoace, în scrisul literaţilor cu ştaif; am aflat că înseamnă "de neocolit"): cum a fost cu putinţă ca, în rîndul celor doisprezece, să figure