Contrar perceptiei generale, majoritatea companiilor impotriva carora creditorii sau furnizorii formuleaza o cerere de deschidere a procedurii de insolventa au sanse mari sa-si reorganizeze activitatea si sa evite falimentul, spun specialistii.
„Deschiderea procedurii de insolventa nu inseamna decat o analiza, in conditii de siguranta, a situatiei debitorului. Nu toti cei care intra in insolventa trebuie sa ajunga si in faliment", spune Sebastian Gutiu, managing partner al casei de avocatura Schoenherr si Asociatii. In cele mai multe cazuri compania este restructurata si nu dispare, precizeaza el.
Numarul cazurilor de insolventa a explodat incepand cu toamna anului trecut, cand criza financiara globala a inceput sa fie resimtita din ce in ce mai puternic pe piata locala. De exemplu, numarul cererilor de declansare a procedurii de insolventa inregistrate pe rolul Tribunalului Bucuresti s-a dublat in ultimul an, ajungand la 747 de cazuri la sfarsitul lunii iunie fata de 396 in perioada similara din 2008. Aceasta crestere este oarecum artificiala, spun specialistii, in conditiile in care legea permite declansarea procedurii de insolventa chiar si pentru datorii de doar cateva mii de euro, iar lipsa de lihiditati a generat o hotarare puternica de a recupera orice creanta in randul companiilor. In acelasi timp exista cazuri in care cererea de insolventa vine chiar din partea companiei debitoare, care isi poate reorganiza astfel activitatea fiind protejata de orice atatc din partea creditorilor. Dupa declansarea procedurii de insolventa judecatorul, creditorul si debitorul analizeaza sansele de supravietuire ale acestuia din urma, iar in cazul in care se ajunge la un consens se intocmeste un plan de reorganizare. In cele mai multe cazuri, creditorul renunta la o parte din creante, iar debitorul se obliga sa se concentreze doar asupra activitatii de baza.
