„Inteligent" este un imprumut cult (dublet etimologic) din francezul „intelligent" si latinul „intelligens, -ntis", care a inlocuit, cu timpul, in registrul neutru al limbii, termenii mai vechi „destept", „istet" si „ager".
Fara a intra in meandrele modului de definire a inteligentei, vazuta intr-un fel de psihologi, in alt fel de biologi si in cu totul alt fel de automatisti si informaticieni, sa convenim ca, in esenta, inteligent este cel care intelege, surprinde existenta unor relatii si planifica. Este un atribut exclusiv al umanitatii, chiar daca, printr-un soi de generozitate condescendenta, el este extins si asupra animalelor, care, ce-i drept, reactioneaza, dar o fac instinctiv, nu rational.
Pe la mijlocul secolului XX, a aparut si sintagma „inteligenta artificiala", desemnand abilitatea sistemelor tehnice de a reactiona la stimuli exteriori intr-un mod dorit si programat de catre om. Am avea, asadar, oameni inteligenti, animale inteligente si artefacte inteligente.
Aplicat obiectelor, „inteligent" are doua sensuri: 1. A carui functionare este asigurata in parte de un dispozitiv electronic; 2. (inform.; d. periferice) Care are capacitatea de a stoca si procesa local date, fara a primi comenzi de la un server sau de la un computer. Astfel, o imprimanta inteligenta poate printa fotografiile stocate in memoria unei camere digitale fara a avea nevoie sa fie conectata la un calculator.
Sa trecem in revista cateva (alese dintr-o lista foarte lunga) cazuri de artefacte prezentate, pe drept sau pe nedrept, a fi „inteligente".
Aspiratorul inteligent (foto 1) „face curatenie singur, chiar daca nu sunteti acasa. (…) Se intoarce singur la baza (suportul care serveste la incarcare si depozitare) atunci cand isi termina programul; daca in timpul programului i se termina bateria, se intoarce la baza pentru reincarcare" (pentruacas
