Stimată Redacţie,

După ce aţi avut amabilitatea de a-mi publica în nr. din 29 mai al României literare un drept de replică în care făceam, în cauză proprie, cîteva precizări legate de receptarea postumă a lui Matila Ghyka, iată-mă în situaţia neplăcută de a încălca din nou una dintre cele mai vechi reguli, scrise şi nescrise, ale bunei cuviinţe: "Evită să vorbeşti despre tine!" De data aceasta, motivul greu de trecut cu vederea mi-l oferă articolul dlui Ştefan Cazimir, intitulat "Caragiale Ťobscurť" şi publicat tot în România literară, în nr. 26 din 3 iulie 2009. Dar despre ce este vorba în acest articol?

Într-o discuţie purtată cu dl profesor Ştefan Cazimir, dna Mariana Cheroiu, "profesoară de română la o şcoală din Bucureşti", îi atrage acestuia atenţia că, de fapt, în nuvela lui I.L. Caragiale, Două loturi, Lefter Popescu n-a nimerit "viceversa", cum crede toată lumea, cele două bilete de loterie cîştigătoare, în virtutea unui joc răutăcios al hazardului. Dimpotrivă, lozurile buclucaşe sînt chiar lozurile cîştigătoare. Incitat de observaţia dnei profesoare Cheroiu, dl profesor Ştefan Cazimir purcede la analiza atentă a nuvelei lui Caragiale şi se convinge că, într-adevăr, aşa stau lucrurile. Lefter Popescu se află în postura de dublu cîştigător, dar neonorat pe moment nici de funcţionarul de bancă la care se prezintă pentru a încasa contravaloarea celor două lozuri, şi nici de critica de specialitate, în posteritatea de peste o sută de ani a textului. Cum s-ar spune, viceversa la viceversa! La capătul expertizei sale, dl profesor Ştefan Cazimir formulează următoarea concluzie la care, după cum se va vedea în continuare, am tot dreptul să nu subscriu: "Ar fi naiv şi, totodată, zadarnic să ne întrebăm Ťce a vrut să spunăť Caragiale prin această bizară întorsătură a lucrurilor. (Excludem ipoteza că le-a încurcat din neatenţie.) Dar ş