Casa Melik care adaposteste muzeul Pallady si-a redeschis portile cu un scartait usor de lemn antic, dupa 6 luni in care muzeul a fost inchis pentru reamenajare si restaurarea operelor de arta. Casa cu acoperis cu streasina lata, cu ceardac la etaj inchis cu geamuri si inconjurata de o gradina mica si boema este una dintre cele mai vechi din Bucuresti, datand din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. Ai impresia ca inlauntrul ei trebuie sa pasesti cu grija ca intr-un magazin de portelanuri, sa nu cumva sa deranjezi stafiile sau sa dai peste un vas oriental fragil de la trecerea secolelor.
Casa a fost insa pregatita pentru trecerea timpului printr-un proiect recent de renovare care a costat 312.000 lei.
La parter, pe peretii renovati stau agatate lejer femei usoare, dezbracate de creionul lui Pallady si privite acum fara pudoare de zeci de vizitatori. Doar pentru deschiderea muzeului a fost inaugurata expozitia temporara „Volum si perspectiva in creatia grafica a lui Theodor Pallady" care prezinta o selectie de 32 de desene si gravuri ale artistului.
Cu pasi dati de gol de scartaitul scarilor am urcat de la parter spre etaj si am traversat toate camerele ticsite cu pictura europeana din secolele XVI-XIX (franceza, olandeza, engleza, spaniola), sculptura antica greco-romana, egipteana, indiana, dar si sculptura renascentista, textile tesute de mana precum un covor din Iran, piese de mobilier incrustat de pe vremea lui Ludovic al XV-lea si ceramica orientala, toate din colectia Serafina si Gheorghe Raut, prieteni si admiratori ai artistului Theodor Pallady. Mi-am imaginat totusi casa dezbracata de toti cei care venisera la deschidere flamanzi dupa arta si socializare si inca nepatata de pasii celor 2000 de oameni care au vizitat muzeul anul trecut. Si am ramas cu impresia ca mi-ar fi placut mai mult sa vad casa pe cand era locuita in urma cu
