Statisticile oficiale arată nişte "cifre albe" de 20.000 de toxicomani în Bucureşti. Nimeni nu contestă că pot fi mai mulţi. O constatare: numărul celor care sunt "recrutaţi" de dealeri creşte spectaculos în ciuda campaniilor de prevenire. Iar fiindcă în România prevenţia şi tratamentul narcomanilor la nivel de centru medical sunt suspendate undeva între bune intenţii şi delăsare, consumul de heroină este un bilet de dus către lumea cealaltă. Numele de mai jos sunt fictive, întâmplările însă, adevărate.
O cheamă Corina, nu are decât 21 de ani şi ultima doză de heroină şi-a injectat-o în vene acum 20 de ore. Adusă de familie la Secţia 17 toxicomani a Spitalului Alexandru Obregia, aşteaptă chircită de dureri pe pat ca să-şi primească tratamentul. Deşi afară sunt puţin peste 30 de grade, spune că îi este frig şi tremură toată. Lipsa dozei zilnice îşi spune cuvântul. Destul de curând va intra în sevraj, iar ea şi cadrele medicale din secţie vor avea împreună o noapte de coşmar.
NARCOMAN DIN DRAGOSTE
"Cariera" de narcomană şi-a început-o la 17 ani cu o ţigare cu heroină pe care a consumat-o... din dragoste. Una destul de agitată, deoarece dacă nu era de ajuns faptul că băiatul de care se îndrăgostise şi familia acestuia nu erau bine văzuţi de părinţii ei, acesta mai era şi oaia neagră a familiei sale, care "dădea iama" destul de des printre "prafurile magice". Ocupaţia preferată era cerşitul banilor de la părinţi pentru doza zilnică sau vânzarea diferitelor electrocasnice din casă pentru acelaşi motiv.
Din dorinţa de a-l sprijini pe acesta în faţa familiei sale, fata a împărţit alături de tânăr, primele fumuri de heroină. Amintindu-şi despre această experienţă spune că nu a simţit nimic deosebit. Aşa că a trecut la pasul următor. La doar o lună după ce a început să consume droguri, a găsit nişte seringi în buzunarul prietenului
