Abia aterizat in tara si lacom de multdoritul concediu, totul pare roz, te inmoaie caldura verii de acasa. O ciorba de burta si o bere, iti sopteste stomacul. Dai fuga la primul oficiu de schimb valutar din preajma, sa schimbi ceva euro. Referinta euro/ron e beton, peste 4,21. Cu 8 banuti mai mult ca la banca. Dupa ce-ti numeri ronii primiti la schimb, iti trece cheful de bere, caci tocmai realizezi ca ai luat prima teapa de concediu in Romania.
Cum vine treaba la Arad, la Exchange-ul de la nr. 24, de pe bulevardul central rebotezat Revolutiei, dupa cotitura istorica din 89: pe panoul stradal e afisat cursul de referinta valabil pentru vanzare si cumparare de valute, al BNR. Sub neutrala inscriptie EXCHANGE sunt afisate alte cursuri, cel de cumparare pe „la genunchi”, mult sub nivelul privirii orizontale a clientului.
Intrebi angajata oficiului de schimb daca cursul de schimb corespunde si comisionul e 0%, ti se raspunde afirmativ. Dai banii si actul de identitate, ti se returneaza ultimul insotit de un formular de accept, varat pe jumatate in cutia rulanta de sub geamul chichinetei unde are loc tranzactia. Foarte interesant: cutia nu ruleaza complet, ci prinde jumatate din formular dupa geam, parvenindu-ti doar jumatatea cu semnatura.
Incerci sa o tragi afara, nu se misca decat cu greutate, risti sa o rupi. Iti activezi buna credinta, caci doar esti intr-o tara civilizata, europeana, si esti obisnuit sa te increzi in informatia confirmata de functionarul unei institutii acreditate bancar. Fals! La Exchange-ul de pe Revolutiei din Arad se aplica zicala „daca semnezi, sa nu te miri”. Ai semnat formularul intepenit pe jumatate in cutie, necitindu-i tot continutul, ti-ai semnat propria delapidare.
La 200 de euro schimbati la un curs EXCHANGE de 3,47, casa de schimb marcheaza 35 de euro in plus. Clientul, tot atatia in minu
