Încă de pe vremea comunismului şi-a câştigat existenţa muncind în piaţă, la tarabă. Are peste 20 de ani de experienţă în vânzarea pepenilor într-o singură piaţă din Ploieşti. E sezonul pepenilor şi Olguţa Viţelaru, femeia care de ani de zile le vinde pepeni guştoşi ploieştenilor în Piaţa Nord, nu mai pridideşte cu treaba. Face ceea ce ştie mai bine, e specialistă în domeniu. „Înainte, pe timpul lui «Ceaşcă», vindeam flori, cum erau atunci serele la Tătărani, şi pe urmă, după ce n-au mai mers florile, am trecut la zarzavaturi şi la pepeni pe timpul verii. Din ele mi-am crescut copiii, uite aşa ne-am chinuit. Mare avere nu avem, o căsuţă cu strictul necesar”, spune Olguţa Viţelaru. Treabă grea
Femeia mărturişeşte că treaba e multă şi grea. Se culcă la ora două noaptea şi se scoală la şase dimineaţa. „Descarc cinci tone de marfă, ca femeie... Mă mai ajută doi uneori doi inşi şi trebuie plătiţi şi ei, că nu te ajută nimeni degeaba, dar e foarte greu de muncit. Stăm în căldură, stăm nemâncaţi - că nu putem să mâncăm pe căldură-, stăm în ploaie, când vine ploaia, e foarte greu, dar asta e meseria, riscăm. Ne-am obişnuit, e ca o muncă pe care o are oricare. Zi de zi la muncă...”, spune precupeaţa. Cât despre pepeni, le-a învăţat toate secretele. Ştie că atunci când sunt ploi multe pepenii nu sunt dulci, pentru că au apă multă, sau sunt „întorşi”, cum spune ea, adică au o parte mai făcută şi o parte fără niciun gust. „La secetă se fac bine, când e căldura mare le merge bine. Atunci mergem şi noi după ei să-i culegem. Dăm telefoane şi vedem. Dacă a plouat două trei zile stăm pe loc, aşteptăm să vină căldura mai mare, că altfel îi luăm verzi şi trebuie să punem foliile pe ei şi mai stăm vreo trei-patru zile ca să se coacă. Eu îi cunosc, pot să spun şi care are coaja mai subţire şi care e copt şi care nu, imediat, după ochi. Cel care e mai închis este necopt, cel care a
