O Ediţie de Colecţie dedicată unui om special: Victor Socaciu. Una dintre cele mai calde voci ale folkului românesc. O personalitate puternică şi cântece pe care le fredonezi să-ţi luminezi ziua. Vă dăm întâlnire la 20 iulie.
Povesteşte calm şi cu drag. "Cu o oră înainte de a mă aduce pe lume, mama a primit o scrisoare de la tatăl meu, care de două luni era militar. Tatăl meu a rugat-o să-mi pună numele Viorel sau Ioan, cum se numea el. Dacă urma să nască o fetiţă, atunci mama putea să aleagă orice nume ar vrea.
După naştere, cu gândul la Viorel, mama a spus Victor şi am fost înregistrat ca atare. A doua zi, deşi s-a căznit să-mi schimbe numele în Viorel, doctorul şi asistentele au convins-o pe mama să lase lucrurile aşa cum au căzut, fiindcă aşa a vrut Dumnezeu. În faţa acestui argument forte, cu plecăciune în faţa dumneavoastră mă înfăţişez cuminte: Victor Socaciu".
PRIETENI
Povestea toată, cea spusă chiar de Victor Socaciu, o puteţi citi în Ediţia de Colecţie. Dar nici amintirile prietenilor şi colaboratorilor săi nu sunt de lăsat. Maftei Lică este prieten din copilărie cu artistul Victor Socaciu.
"A pus mâna pe o chitară la un moment dat. Pasiunea a fost atât de mare încât a învăţat să cânte singur, după aceea, conştientizând că e necesar mai mult, a făcut şi şcoli în sensul acesta. De atunci chitara i-a fost nedespărţită. S-a lipit de ea... (...). El este omul pe care îl sun de Crăciun. Sunt emoţionat când vorbesc de el, mi-este foarte drag... El este cel pe care nu trebuie să-l trec pe listă. Nu uit niciodată să-l sun de Crăciun. (...) Cine nu-l cunoşte spune despre el că este ironic, are un zâmbet uşor ironic, chiar fără a spune ceva. (...) Când începe să facă ceva, el este uşor gotic... apoi trece uşor spre baroc, bizantin, el începe să pună baze solide. Îl comparam cu Biserica Neagră de la noi..." @N
