Nu poţi pretinde că litoralul este altceva. Nu poţi certa presa că sabotează plaja. Personal, îmi place ministrul Elena Udrea. Nu are prea multă relevanţă în contextul textului de faţă, dar ţin să fac această subiectivă precizare pentru acurateţea mesajului. Numai cine este rău intenţionat nu poate să nu recunoască progresele politicianului Elena Udrea. A înţeles din greşelile trecutului. Contează. Puţini pot. Elena Udrea de azi nu mai e personajul persiflat la show-urile de seară pentru design exterior impregnat răuvoitor pe corpul vieţii publice. Dimpotrivă. Criticile la adresa sa nu mai poartă amprenta bustului, ci pe cea a acţiunilor politice. Bune sau proaste. Dar e altceva.
Aici doream, de fapt, să ajung. Căci, oricâtă simpatie aş avea pentru efortul doamnei Udrea de a omorî prejudecăţile şi de a cuceri turiştii, trebuie să fiu sincer cu destinaţia România. Nu-i rău că ministrul luptă. E bine, în sfârşit, că vrea cineva să vândă marfa turistică la export. Aveam nevoie şi de un brand de ţară. Trebuie să ieşim la bătaie pe piaţa Europei. Dar nu cu spoială ieftină, ci cu adevărul gol-goluţ.
Ştim deja hibele perene: drumurile accidentate, mârlanii şoselelor, cazarea mincinoasă, serviciile proaste. Nu e cazul să insistăm. Dar hai să recunoaştem o dată, pentru numele lui Dumnezeu! Chiar dacă asta doare la imagine şi la punga lui Pogea. Poate fi măcar un început corect. Mai bine un discurs dur, dar pe faţă, decât unul fals patriotic. Să spunem deschis ce nu ne place la noi înşine, dar şi ce avantaje avem în compensaţie.
Nu poţi pretinde că litoralul este altceva decât este. Nu poţi certa presa că sabotează plaja. Pentru că, oricât te-ai bate cu pumnii în piept, te izbeşte viaţa reală. Am stat, cu treabă, cinci zile într-un hotel din Mamaia. Trei stele. Cam 50 de euro pe noapte. Căldură ca în saună. Porneam aerul condiţionat, m