"Daca nu mai plangi, ai binecuvantarea mea"
Intr-o zi mi-am dat seama ca m-am imbolnavit. Am mers la medic, m-a trimis la Cluj, la un specialist. Specialistul m-a trimis la Institutul Oncologic, unde am fost programata pentru operatie (si biopsie). Am refuzat. M-au pus sa semnez ca refuz indicatiile medicului si operatia. I-am rugat insistent sa-mi prescrie un tratament fara interventie chirurgicala. Mi-au aratat usa, spunandu-mi ca nu au timp de pierdut cu mine, au pacienti seriosi, care respecta indicatiile. Mi s-a spus ca mai mult de trei luni nu mai am de trait. Era in 18 octombrie 2000. Am venit acasa. Plangeam zi si noapte, fiind convinsa ca am cancer, nu era confirmat medical, pentru ca refuzasem biopsia. L-am rugat pe Dumnezeu sa nu mor chiar de sarbatori. Nu-mi parea rau de viata mea, ci numai de copilasii mei. Ma tot rugam: "Doamne, invata-ma ce sa fac sa ma vindec!". Mi-a venit o idee. Desi stau intr-un sat din varful muntilor Apuseni, eu am colectia "Formula AS" de la primele numere. Oare s-a vindecat cineva de boala pe care o am eu? Nu am gasit nici un caz similar, dar am gasit un articol despre Sacroterapie, al doctorului Pavel Chirila. Am luat ziarul cu mine, cand mergeam cu vitele la pascut, si-l citeam si de doua-trei ori pe zi. Nu mai credeam ca poate exista o sansa, nu mai scapam de gandurile negre, plangeam intruna. M-am gandit sa caut un duhovnic si sa-i cer un sfat. Am mers la manastirea "Sf. Ilie" din Albac, la parintele Ignat Dionisie. Mi-a spus sa ma spovedesc si sa ma impartasesc in fiecare saptamana, pentru ca Sfanta Impartasanie este leacul leacurilor. Dar desi mergeam si ma spovedeam, nu ma puteam elibera de pacatul tinerii in minte a raului. Cateva persoane m-au facut sa sufar mult in viata si, desi ziceam ca eu am iertat, purtam in suflet o mare durere din partea lor. Suferinta m-a facut sa ma imbolnavesc. Plangeam, plangeam
