Vitrinele îi sunt pline cu tot felul de amintiri. Păpuşile nemţeşti sau ruseşti cu ochii perfect rotunzi, între care o superbă matrioşka. Mă uit admirativ spre poza în ceramică reprezentând Ţarskoe Selo şi doamna Aurora îmi spune că l-a vizitat de trei ori. Vederea cu Berlinul este cam jerpelită, dar în amintirea ei veche de 35 de ani a rămas drept un oraş interesant, mai ales că în perioada aceea mulţi şi-ar fi dorit să treacă graniţele ţării. Unii de tot.
Istanbulul este prezent în casa ei prin câteva basmale cu model oriental, în mare vogă pe când eram eu mică, deci cam atunci când doamna era o turistă înrăită. Alte brizbrizuri cu aer neromânesc, vechi, prăfuite, dar pline de sens pentru posesoarea lor, stau tăcute pe policioare, oglindindu-se în geamul din spatele dulapului şi din când în când în ochii stăpânei lor.
Pe doamna Aurora Bărcănaru anul 1989 a prins-o la a 63-a aniversare. Când are ocazia, povesteşte cu mare entuziasm despre concediile sale de altădată. "Sunt plimbată, nu glumă!" Are ce povesti pentru că a lucrat în Ministerul de Interne, ca jurist, iar problema banilor nu şi-a pus-o niciodată, având un salariu bunicel. Copii nu a avut, aşa că a văzut lumea.
"Am fost în aproape toate staţiunile româneşti, dar îmi plăcea mult la mare, stăteam la Eforie Nord, până când am făcut o boală de inimă şi n-am mai avut voie să stau la soare. Pe urmă am început să merg prin ONT în tot felul de excursii în străinătate. Unde era voie, în ţările foste comuniste", ne spune jurista pensionară.
"Cel mai mult dintre toate mi-a plăcut Rusia. Dacă aveţi ocazia, să mergeţi neapărat în Rusia. Moscova este extraordinar de frumoasă. N-o egalează nimic din ce am văzut eu. La Leningrad am fost de trei ori, o dată am luat bilet în vremea nopţilor albe, a fost o splendoare, ce să vă spun! Am vizitat Ermitajul, palatul de iarn
