O fetiţă care doreşte să se considere mai mare decât este, care mereu doreşte să se îmbrace frumos, o fetiţă care poate este un pic mai matură decât ar trebui să fie un copil de trei ani şi jumătate.

Când intri în clubul CS Karate Dinamic Constanţa, atenţia îţi este atrasă imediat de o fetiţă blondă cu ochi albaştri care se antrenează alături de ceilalţi copii. Îmbrăcată în kimono ca toată lumea din sală, Adela se străduieşte să execute figurile aşa cum poate. În pofida vârstei fragede pe care o are, numai trei ani şi jumătate, fetiţa impresionează prin siguranţa, tăria de caracter şi ţinuta pe care le afişează.

Timpul Adelei se împarte între creşă şi sala de karate, două locuri care o fac mereu să fie activă, să înveţe lucruri noi, să le repete pe cele ce le ştie deja. Îi place să fie băgată în seamă, să arate ce ştie şi ce a învăţat, este un copil care începe să înveţe ce înseamnă competiţia şi totuşi un copil care visează mult.

Îşi selectează cu mare atenţie prietenii

„Face karate dinainte de a se naşte“, spune mama ei, Mihaela Borcănea, multiplă campioană şi sensei la clubul Dinamic. Adela ştie că toţi practicanţii de karate nu trebuie să uite niciodată că în acest sport scopul final nu este victoria sau înfrângerea, ci acela de a îmbogăţi şi înnobila caracterul celui care-l practică.

Este o fire timidă la început, ruşinoasă cu restul lumii, un copil care mai întâi îşi analizează şi selectează partenerii de discuţie şi de joacă. Adela Borcănea este un copil normal, atras de poveşti, desene animate, culori, jocuri şi alte multe lucruri specifice vârstei. Când nu are chef să se antreneze sau oboseşte, îşi ia cariocile şi creioanele şi începe să deseneze chiar în mijlocul sălii. Nu-ţi arată ce ilustrează micile ei desene decât dacă te cunoaşte şi dacă s-a împrietenit cu tine.

Mica Sirenă şi Ariel