RADIOGRAFII CULINARE Fata Marianei, colega mea de birou, împlinea 18 ani şi era musai să-i serbeze majoratul. De cum ne-am adunat în birou, a început a se jeli, nevoie mare, că nu are de unde să facă rost de nimic şi nu are nici o inspiraţie, că i s-a blocat mintea şi aşa mai departe, de a reuşit să ne impresioneze.
Am făcut un plan de bătaie şi ne-am împărţit zonele de razii. Am stabilit şi meniul, de la aperitive la cafele şi prăjituri. Mie mi-a revenit partea cu aperitivele. Aveam ceva relaţii la cantină. Am dat telefon lui Florin, şeful cantinei, şi i-am zis că am o problemă nasoală de rezolvat, aşa că-i voi face o vizită, după program.
Am discutat cu el şi i-am zis despre ce e vorba. A doua zi, trebuia să meargă undeva, la Popeşti, de unde avea să cumpere mezeluri şi pui, pentru masa de la cantină. Mi-a promis că mă serveşte, doar că nu ştie ce produse au, aşa că-mi va aduce ce găseşte, urmând să mă orientez ulterior. I-am dat de grijă că aş dori în mod special nişte parizer. Îmi intrase în cap să prepar nişte rulouri de parizer umplute cu salată de legume. Florin a zis că parizerul nu le lipseşte, aşa că nu va fi o problemă şi că-mi va aduce marfa joi, ca să fie proaspătă. Foarte bine! Fericită, am plecat acasă. Mi-am pus pe hârtie ce doream să le prepar. Multe şi puţin din fiecare, pentru că nu erau mulţi invitaţi.
Joi, de cum am ajuns în birou, a sunat telefonul şi Florin m-a poftit la cantină ca să-mi iau parizerul şi ce mai era. Au!, îmi zic. Pentru Mariana am aranjat, dar pentru mine? Pentru ai mei?
Până la cantină era ceva drum dar n-am simţit, n-am auzit. Am intrat şi m-am oprit stupefiată în faţa frigiderului doldora de bunătăţi. Cârnaţi "Trandafir", crenvurşti subţirei, polonez dolofan, purcel afumat, costiţă împănată, ca-n reclame, salam "Victoria"! Rămăsesem mută de uimire. La reacţia me