Şi-a dorit încă din adolescenţă să fie psiholog, însă a ajuns să lucreze în alt domeniu. Pentru a-şi îndeplini totuşi visul, a luptat din greu şi a reuşit, în prezent fiind singurul angajat al Centrului de Sănătate Mintală din cadrul Spitalului Judeţean Ploieşti.

Laurenţiu Gheorghina a absolvit Liceul Energetic şi a fost repartizat, fiind în utlima promoţie de repartizări, la Renel, pe funcţia de electrician staţii, în 1990.

Meseria sa presupunea un volum mare de instalaţii realizate la Staţia de Transformare Ploieşti Nord.

Un incident mai puţin fericit, în urma căruia a avut mâna drepată paralizată timp de un an de zile, l-a determinat să schimbe radical cursul vieţii sale şi să se dedice psihologiei, o profesie pe care şi-a dorit-o încă din vremea adolescenţei, când a descoperit că este un bun ascultător al problemelor oamenilor din jururl lui.

Între facultate şi serviciu

În 1996, tânărul se prezintă la Facultatea de Psihologie din Bucureşti, cu mâna dreaptă în ghips şi susţine, print-o derogare specială, concursul oral, fiind declarat admis.

„Anii de facultate au fost minunaţi datorită faptului că îmi plăcea foarte mult nu mi se părea obositor, când faci un lucru cu o deosebită plăcere, chiar dacă este obositor, nu te mai afectează foarte mult”, explică Laurenţiu.

De atlfel, zilele de facultate erau împărţite între cursurile la zi la care lua parte şi serviciul său, în ture, la care nu a renunţat pe parcursul anilor de studiu.

Practică voluntară

Prima mare satisfacţie în domeniul psihologiei a venit după primul an de facultate, atunci când tânărul a făcut practică voluntară la Spitalul Voila.

„Pe măsură ce interacţionam cu pacienţii îmi dădeam seama cât de novice sunt şi cât de compex este psihicul uman. În prima mea zi de practică am stat de vorbă 20 de minute