A spus-o si Comisia Europeana: Romania chiar este intruchiparea unui minunat paradox - o tara unde coruptia este omniprezenta, dar in care nimeni nu este vinovat de coruptie. Pana si aerul pe care il respiram este corupt aici, cu toate astea toti care il respira sunt corecti si inocenti.
In ultimii ani subiectul despre coruptie s-a bagatelizat atat de mult incat orice discutie in legatura cu acest feonomen cade in derizoriu. Orice am spune nu ajungem decat la o singura concluzie: avem coruptie peste tot, in toate palierele societatii, de la portarii institutiilor publice pana la ministrii din Guvern.
De vina nu este nimeni. Cand vine vorba despre condamnati, coruptia se evapora, iar posibilele acte de mituire, abuz in serviciu si coruptie se transforma in banuieli nefondate, in vendete politicianiste si in razboaie personale intre potentatii zilei.
Nimeni nu si-ar recunoaste vina, desi cu totii stim despre ce este vorba. Atunci cand discutia ajunge sa ne vizeze, cand intram in clubul suspectilor de coruptie, indiferent de nivelul culpabilitatii, ne prefacem ca "sistemul" este de vina si ca nu ai cum sa te lupti impotriva unei societati intregi.
Ne facem ca nu intelegem cum functioneaza coruptia, ne amagim ca florile, ciocolata, cafeaua sau micile sume in bani date, pe "sub mana", functionarului sau medicului la care mergem in vizita nu conteaza la categoria asta.
In practica, toti ne facem vinovati de extinderea coruptiei de la primul pana la ultimul angajat al statului. Prin complicitatea noastra, prin acceptarea si ingaduirea anomaliilor din sistemul public care fac posibila functionarea lui gripata si preferentiala, nu reusim decat sa incurajam extinderea coruptiei si asupra celor care au scapat cumva de acest flagel pana acum.
Un alt paradox interesant este ca in Romania pana si sistemul priv