Imagine halucinantă. Un cârd de macarale şi buldozere traversează continentul, de la Bruxelles, Paris sau Amsterdam până la Borşa, unde ziarul nostru are o cameră web cu un peisaj superb: o coastă înverzită pe sub linia telefericului, cu două păduri, da, mai avem păduri, şi veţi înţelege mai încolo pentru ce ne holbăm la ele, două păduri simetrice, şi două vile din care n-am văzut să iasă vreodată cineva, deşi am stat cu ochii pe ele ca pe butelie, intrigat de comentariul unei domnişoare/doamne: "Fraţii mei, da' peisajul ăla e bombardat? Nu vezi ţipenie de om...".
Aşa am ajuns la senzaţionala transhumanţă a utilajelor mamut din Uniunea Europeană către mirifica ţară de la poalele Carpaţilor, deşi, dacă ne-am lua după marele poet Tudor Arghezi, Bucureştii sunt peste tot, şi pe malurile Dâmboviţei, şi în nord, în Maramureş, la Borşa, peste Gutin, la Timişoara, pe Bega, în Bucovina, peste Prut, pe litoral, spre bulgari, la bulgari, pe vremea când scria Arghezi, Silistra era a noastră ş.a.m.d. Toată România e un Bucureşti imens, între altele perspectiva lui Arghezi e formidabilă, lămureşte definitiv şi obârşia lui Mitică, pe care ardelenii îl văd ca provenind din Muntenia, din Bucureşti, ceea ce e o tâmpenie, deoarece Capitala e un amestec fermecător de moldoveni, ardeleni, bănăţeni, olteni, munteni care se întrec în a bârfi Capitala, care nu se ridică la aşteptările lor.
Ziceam: uluitor cârnatul de instalaţii care au traversat UE, fiind descoperite de mascaţi tocmai în Maramureş, motiv pentru care Borşa a fost invadată de elicoptere, fiindcă furăciunea se vede mai bine de sus. Pentru că despre o furăciune e vorba. Super, megafurăcine. Povestea e deja cunoscută, înţelesurile ei, mai puţin. Mafioţii furau buldozere şi macarale din Belgia, Franţa parcă şi Olanda ca să le vândă în România. Utilajele treceau graţios frontierele
