Campania Poveștile Oradei Mari continuă cu prezentarea Bisericii Sfântul Nicolae, de pe strada Iuliu Maniu nr.1.

Monument istoric de categoria B, Biserica Sfântul Nicolae a fost ridicată în stil arhitectural baroc clasic, între anii 1800 și 1810. Strada pe care este amplasată a purtat de-a lungul timpului diverse denumiri, de la Magyar Utca (1.730) – Strada Maghiară, Beothy Odon (1901), Emanuil Gojdu (1920), Dimitrie Cantemir (1931) la Beothy Odon (1940) și Petru Groza (1945-1990).

Catedrala de astăzi a luat locul unei mici biserici pe care credincioșii greco-catolici din Oradea și-o ridicaseră în 1739, construcție care s-a dovedit a fi neîncăpătoare cu timpul. Biserica Rac, după cum scrie Peter I. Zoltan în “Clădirile monumente istorice ale Oradei” că ar fi fost cunoscută prima construcție, a avut un design deosebit, dar necorespunzător atribuțiilor unei catedrale. Față în față cu impozanta clădire a Bisericii cu Lună, micuța biserică a fost dărâmată la dispoziția episcopului greco-catolic Ignatie Darabant (1789-1805). Potrivit informațiilor prezentate de Liviu Borcea în lucrarea “Memoria Caselor”, acest lucru s-a întâmplat în 1800, demolarea fiind urmată imediat de începerea lucrărilor la catedrală.

În oglinda Bisericii cu Lună

Turnul a fost terminat în 1803, dar construcția a fost finalizată mai târziu, pe timpul episcopului Samuil Vulcan (1806-1839). Unii cercetători, precum Petre Dejeu și Biro Jozsef, susțin că biserica a fost terminată în 1806. Alții, precum Hugel Otto, relatează că ridicarea catedralei a durat 10 ani, terminându-se în 1810. Cea de-a doua variantă este confirmată de o scrisoare de călătorie a lui Kiss Samuel, în care acesta compară turnul greco-catolicilor cu cel al ortodocșilor, preferându-l pe cel al Bisericii cu Lună. “Sfințirea catedralei a avut loc în 1812”, scrie Liviu Borcea în volumul mai sus aminti