Grasse avea să ne subjuge cu aromele lui copleşitoare. Veţi spune: „E firesc să fie aşa, doar v-aţi dus în capitala mondială a parfumurilor!". Da, dar ce nu ştiţi voi este că am ajuns acolo într-o zi de sărbătoare, când vedete nu erau nici lavanda, nici moscul, nici trandafirii..., ci pâinea aurie abia scoasă din cuptor. Din cuptorul lui Milou.
Am ajuns în cetatea medievală la ceasul prânzului, când Jean-Pierre Leleux, primarul oraşului şi senator, a pornit cel dintâi festival al pâinii, într-o zi de iunie, caldă precum... o crocantă baghetă franţuzească abia scoasă din cuptor.
„Fête autour du pain" - organizată de Asociaţia culturală „Grasse historique" şi asociaţia brutarilor artizani (păstrători ai reţetelor tradiţionale, pregătind adevărata pâine AOC) - a încărcat până la refuz ziua de sâmbătă cu aromele şi sunetele ei. Pâinea din făină integrală de grâu sau de secară, aromată cu anason sau seminţe de floarea-soarelui, pâinicile, plăcinţelele şi toate copturile provensale puteau fi degustate direct de pe masa brutarilor.
Te ademeneau, de asemenea, baghetele albe, care respectă întocmai reţeta specificată de „legea pâinii". (Franţa este probabil singura ţară din lume care are o lege pentru „pâine tradiţională autentică", din care nu lipsesc articole ce se referă la pedepsele - aspre - ce se aplică acelora care nu respectă reţeta.)
N-au lipsit atelierele practice, „Les mains dans la farine" („Mâinile în făină"), animate de meşterii brutari, care împărtăşeau trecătorilor secretele meseriei. Şi apoi, ce ar fi putut fi mai plăcut decât să frămânţi tu însuţi o pâine, să o aştepţi să crească în covată, să o scoţi din cuptorul fierbinte şi s-o simţi încălzindu-ţi mâinile şi sufletulĂ Iar dacă voiai să te restrângi totuşi la domeniul teoretic, puteai să vizitezi expoziţia „Au bout du pain", care prezenta evolu
