„Iubito, câtă lume între noi, numărători de ploi din doi în doi”, vă amintiţi cântecul formaţiei „Pasărea Colibri”? E trist ca o despărţire şi majoritatea l-am ascultat cel puţin o dată cu nostalgie. Indiferent „cine-a iubit frumos, cine-a greşit, cine-a făcut spre noapte primul pas”, experienţa e dureroasă. Cum o depăşim? „Există trei module care compun viaţa: cel afectiv, cel financiar şi cel profesional”, spune Radu, un artist plastic în vârstă de 30 de ani, din Bucureşti. „Nu poţi să le ţii pe toate la maximum niciodată. Când pică unul, trebuie să le menţii pe celelalte două. Nu poţi să-ţi permiţi să le scufunzi pe restul din cauza unuia.

Cel mai greu, bineînţeles, e când pică cel afectiv, pentru că din el se alimentează cel mai uşor celelalte, adică ai motive să vrei să faci multe lucruri pentru a împărtăşi bucuria şi fericirea cu celălalt.” Aşa că, atunci când pe plan afectiv a fost „sensibil la pământ”, adică după un divorţ, Radu a pus în aplicare planul de redresare prin celelalte două „module”.

„E destul de chinuitor la început, până te obişnuieşti să nu mai suni, să nu mai aştepţi, să nu mai cumperi, să nu mai primeşti, să nu mai surprinzi, să nu mai vorbeşti iubitei, până când transformi amintirile în trecut. De întors pagina nu cred că o poţi întoarce vreodată, poţi cel mult să reaşezi cuvintele, afecţiunile, sensibilităţile în altă ordine”, adaugă el.

Radu recomandă „cu căldură” redescoperirea unei relaţii mai vechi. „Funcţionează perfect dacă rămâne atracţia, şi după mai mulţi ani e surprinzător să trăieşti toate schimbările. Mă rog, sunt şanse foarte mici, dar când se întâmplă e minunat, e ca şi cum te-ai juca cu timpul!”

Demistificarea celuilalt

Cristi, un programator în vârstă de 28 de ani din Galaţi, spune că după o despărţire are nevoie de linişte, de cât mai puţină lume în jur