Marius Cruceru este la prima vedere un om demodat, pasionat de limbi clasici, de patristică și lăuta. Însă este în egală măsură pasionat de nou, iar asta și-a pus amprenta pe activitatea sa.

A crescut fără tată, fiind obligat să se maturizeze rapid. „Tata a fost omorât de securitate când aveam patru ani. Lipsa lui mi-a marcat felul în care mă raportam la oameni. Am devenit repede mizantrop și cinic”, mărturisește el. În adolescență a fost bântuit de gânduri de sinucidere, apoi a descoperit budismul zen, yoga și artele marțiale. De atunci a rămas fascinate de cultura japoneză.

Creștinism și limbi clasice

În 1985, s-a convertit la creștinism. Asta l-a marcat pentru totdeauna. „Eu mizantropul, am început să mă ocup de oameni. Și acum sunt în această tensiune. Fug de oameni, dar câteva ore pe zi sunt la universitate sau la biserică lucrând cu oameni”, spune el. Visul lui a fost să devină pilot militar, dar s-a frânt în momentul în care s-a aflat că nu are dosar curat. Atunci a început să studieze Biblia într-un grup de studiu și a devenit interesat de limbile clasice. „Am înțeles că fără limbi clasice nu poți face o treabă serioasă”, spune el. A început să studieze greaca veche cu Eugen Munteanu și latina cu Ana Cojan. În facultate a studiat cu Petru Creția și Eugen Munteanu, iar conducător de doctorat i-a fost Lucia Wald. „Am prins gustul limbilor clasice, iar după ce l-am întâlnit pe Cristian Bădiliță, am dezvoltat o adevărată pasiune pentru patristică”, povestește Marius Cruceru. Dintre scriitorii patristici, Augustin l-a impresionat și l-a influențat.

Marius Cruceru face parte din grupul de specialiști care a tradus în limba română contemporană Septuaginta, un proiect al Editurii Polirom și al Institutului Noua Europă, ce se va încheia anul acesta sau în 2010. El a tradus împreună cu Otniel Vereș Cântarea Cântărilor, considerată