Au urmat ani buni în care Vasile Deac, Moşu', a făcut cărări pe la Direcţia de Cultură din Baia-Mare, iar la Bucureşti... „de tare multe ori am urcat treptele Ministerului Culturii. Dacă i-aş pune pe toţi ce i-am co­lindat să-mi plătească opincile şi drumu', ar fi plătită jumătate statuia. Am vorbit cu 16 miniştri de Cultură şi nici unu n-o zîs «nu».

Dar unul singur, Dumnezeu să-i deie sănătate, mi-o semnat cu dreapta: statuie de bronz pentru Voievod! şi, uite aşa, cu-n colac mândru şi-un ştergar, c-o oiagă de horincă, busuioc şi tricolorul am făcut pentru ţara mea ce n-au făcut alţii cu cravată la gât şi viţei în portbagaj".

Proiectul a fost aprobat de Ministerul Culturii şi Cul­te­lor în timpul mandatului academicianului Răz­van Theodorescu, urmând ca sculptorul băi­mă­rean Ioan Marchiş să ridice monumentul, de fapt un an­samblu statuar format dintr-o ecvestră şi nouă per­sonaje în picioare. Suma, foarte mare de altfel, s-a dovedit insuficientă pentru cele peste 20 de to­ne de bronz, aşa că Moşucu' şi-a luat opincile şi a por­nit din nou la drum. A început să-i viziteze de da­ta aceasta pe cei despre care citise prin ziare că ar avea bani, dar „pare-se că nu le era prea drag Vo­ie­vodul.

Cel mai mult mi-o dat Iosif Constantin Dră­gan, 5.000 de euro. Cu banii am luat 2 tone de bronz". Lista Moşucului cu „sponsorizările" şi mate­ri­a­lele obţinute este interminabilă...

În 2001 au început lucrările şi au durat cinci ani. Nu i-a fost uşor Moşucului cu statuia, dar nici sculptorului Marchiş cu Moşucu'. Exasperat de nu­me­roa­sele faze de lucru, l-a terorizat ani buni pe artist. Venea tot timpul la atelier, i se părea că lucrările nu avansează, îşi pierduse răbdarea, nu mai avea în­credere, nu mai credea... „Nu eşti vrednic să-l faci pe Voievod!", „Asta n-o să fie în veci statuie!".

Apoi a căzut la pat. Toţi