Cred că bustul şi mai ales dimensiunea lui a fost şi rămâne punctul principal de interes al bărbatului atunci când se orientează şi evaluează dacă o femeie merită atenţia lui.
Am remarcat încă de pe băncile şcolii că distracţia principală a puberilor prin clasele terminale de generală era de departe alergatul în goană pe coriodare şi împiedicatul fix în ţâţele obraznice ale colegelor. În avântul lor ingenuu, habar n-aveau că treaba doare. Asta, fireşte, până când vreo ţâţoasă mai tupeistă se gândea că n-ar fi rău să aplice o replică la ouăle războinicului. Atunci se pornea haosul şi în principiu cei doi sfârşeau peste câteva reprize undeva prin curtea şcolii, descoperindu-se reciproc.
Vă întrebaţi oare de ce atâtea amintiri? La ce folos? Nimic mai simplu. Pentru că s-au dus şi duse-au fost. S-au dus cu farmecul lor cu tot. Un farmec poate irepetabil. Poate. Unii, prea puţini, au şansa să-l mai regăsească.
Creştem şi ajungem azi. Ne facem mari. Ştim ce-i ăla sex. Facem sex. Facem dragoste, facem sex. Nu mai facem însă prostii. Prea puţini, ziceam, mai fac prostii. Prea devreme ne-ntâlnim cu libertatea.
Prostioarele se duc repede. Cel mult, urmează golănii. Şi astea sunt la liber, dar deocamdată nu ne ocupăm de ele. Golănii, grosolănii, da, oricând. Dacă eşti apt, de ce nu? Atât că, niciodată, o golănie n-o să fie ca prima prostioară efectuată pe-nserat, în parc, când ştiam clar că părinţii au dat alarma prin vecini, îngroziţi că nu ştiu pe unde le umblă plozii. O golănie se replică uşor. O golănie cu una azi, altă golănie cu alta, mâine.
Grosolănia e şi ea slobodă. Grosolănia, de pildă, se poate practica cu aceeaşi persoană timp îndelungat, dar în afara relaţiei oficiale. Deşi plăcută, îţi mânjeşte respectul şi-ţi pătează stima. Mai pe şleau, fix de căcat.
Însă nu face cât prima febră erotic
