De trei ani, Andrei pleaca din Brasov sa lucreze ca ospatar la mare. Ca el sunt multi angajati in gastronomie si hotelarie, ce spera sa puncteze trei zerouri in contul de dupa sezon. De 1 Mai, Ministerul Turismului a lansat cu surle si tobe, la Mamaia si Mangalia, sezonul 2009 si imnul „Romania - Land of choice”. „End of choice”, satirizeza unii. Dupa doua luni, la 1 iulie, baietii si fetele in camasute si sorturi scrobite, inca asteptau valul de turisti, romani si straini, pe care sa-i serveasca cu mancare si bauturica, pe terasele din Mamaia. Deziluzia e mare, dar ei inca mai spera. Sa fie doar criza de vina?

Ospitalitate ca la mama acasa

Am vrut sa rezervam telefonic, din Germania, cazare pentru trei-patru zile la un hotel stiut din anii trecuti. La doua stele jumate, pretul era piparat: 90 de euro camera pe noapte, aproape patru milioane de lei vechi. Am incercat si in alte parti, fie s-a spus ca nu erau camere disponibile, fie pretul urca in tavan. Pana la urma, am „parcat” la Mercur in Mamaia, cu doua milioane cazare pe zi, fara mancare. Un hotel placut de doua stele, cu camere decorate prietenos, instalatie de climatizare si teren de tenis, gratuit pentru turistii din hotel.

Trei mese pe zi ar mai fi costat 1 milion de persoana: mese imbelsugate, cu specific romanesc. O optiune buna pentru cei obisnuiti cu orar de masa fix si pentru familiile cu copii. Erau cateva astfel de familii, in hotel. Ma intreb insa, cum se descurcau cu somnul la sfarsit de saptamana, cand incepea duduitul la discoteca Office de langa hotel, unde se distreaza, pana in zori, tineretul turistic de weekend.

Aplicand principiul spontaneitatii, am ramas sa mancam, la pranz si seara, pe terasele de pe faleza. Care nu sunt putine, se insira ca ciupercile, de-a lungul Mamaiei. Multe dintre ele sunt cochet sau chiar stilat amenajate, pentru toate gusturil