“Povestea lui Itic nu se poate incheia. Ramine intre celelalte, luminoasa, asteptindu-si rindul, intre cele care nu si-au cunoscut propria lor moarte, propriul lor sfirsit, si care zilnic ingrasa cimpul vietii de apoi. Ramine intre celelalte, deasupra capetelor noastre de oameni care merg, oameni care se trezesc, se culca, se trezesc, deschisa, ca o rana ce nu se poate inchide”.
Un microroman (nu are nici macat 80 de pagini) foarte bine scris!
“Povestea lui Itic nu se poate incheia. Ramine intre celelalte, luminoasa, asteptindu-si rindul, intre cele care nu si-au cunoscut propria lor moarte, propriul lor sfirsit, si care zilnic ingrasa cimpul vietii de apoi. Ramine intre celelalte, deasupra capetelor noastre de oameni care merg, oameni care se trezesc, se culca, se trezesc, deschisa, ca o rana ce nu se poate inchide”.
Un microroman (nu are nici macat 80 de pagini) foarte bine scris!
