Antrenorul care a adus Cupa Campionilor în România e la fel de elegant şi amabil în momentele în care vorbeşte despre „sportul-rege”, cât şi atunci când discuţia decurge pe teme extrafotbalistice. De când s-a lăsat de antrenorat, Ienei locuieşte la Oradea, alături de soţia sa, Ileana. În această vară, pentru al cincilea an consecutiv, el participă, împreună cu Cornel Drăgulin, la campania naţională de selecţie a tinerelor talente, „Gillette - Descoperă învingătorii de mâine”, acţiune susţinută şi de Gică Hagi, Gică Popescu şi Dan Petrescu.

- Domnule Ienei, care e principala dumneavoastră calitate?

- Sinceritatea. N-am păcălit niciodată pe nimeni.

- Dar cel mai mare defect?

-Sunt perfecţionist. Nu suport ca lucrurile să nu fie aşa cum trebuie.

- Ce urâţi cel mai mult?

- Prostia şi ignoranţa.

- Caracterizaţi-l în câteva cuvinte pe antrenorul Ienei…

- Mereu am fost de părere că antrenorul este de fapt un regizor care pune piesa în scenă şi apoi trebuie să aştepte liniştit desfăşurarea ei. Nu rezolvi nimic dacă stai la marginea terenului şi ţipi. De altfel, eu n-am vrut să omor niciodată personalitatea jucătorului, pentru că, strigând la el de pe margine, mai mult îl încurci.

- Le-aţi interzis ceva vreodată elevilor dumneavoastră?

- Mâncatul de seminţe pe banca de rezerve. Mă deranja foarte mult că aruncau cojile pe jos.

- Sunteţi de acord cu obiceiul de a lua jucători văzuţi pe DVD?

- Evident că nu. La Steaua a existat o selecţie prelungită înainte de a se forma echipa din 1986. Acum sunt DVD-uri. Pe DVD poţi să faci ca orice jucător să arate ca Ronaldo sau Kaká!

- A existat şi altceva în afară de fotbal?

- Baschetul şi handbalul. În afară de sport n