Florian Bichir: "I-am admirat întotdeauna pe cei care ştiu să facă bani."
Poate pentru că nu mi-am propus niciodată să mă îmbogăţesc, n-am „organ” pentru aşa ceva. Nu ştiu dacă aş putea să mai dorm noaptea de frica creditelor, de unde să fac rost de bani pentru salarii şi multe altele care te macină dacă nu ai un organism făcut pentru aşa ceva. În plus, abia zilele trecute am aflat ce este ăla TVA.
Problema bogătaşilor României este alta, mai ales acum în vremuri de criză, şi ea a fost surprinsă exemplar de Cozmin Guşă în cartea sa, „10 păcate ale României - după douăzeci de ani de postcomunism”, apărută anul acesta la Nemira şi prefaţată elogios de Emil Hurezeanu. „Oligarhii români trebuie să fie învăţaţi, poate şi prin forţă, să gândească şi să trăiască în folosul comunităţii. La fel cum şi-au putut gândi bine afacerile şi plasamentele, trebuie de acum înainte învăţaţi să îşi folosească toate calităţile în folosul comunităţii care i-a ajutat să îşi acumuleze averea”, scrie, pe bună dreptate, Guşă.
Şi pentru a nu fi acuzat de cine ştie ce intenţii de naţionalizare sau mai ştiu eu ce prostie, Guşă dă exemplul din SUA unde Ted Turner, patronul CNN, s-a implicat pentru a plăti o datorie a statului faţă de ONU.
De ce lipsesc dovezile de solidaritate ale oligarhilor români? Poate pentru că la noi funcţionează mai bine mesajul de tip Mircea Ciumara: mai bine să moară o mie sau un milion de oameni pentru a ajuta restul ţării.
Sau poate pentru că patronul român este altfel. De la prima brumă de bani îşi uită prietenii, priveşte cu superioritate pe toata lumea, inclusiv pe cei care l-au ajutat. E plină ţara de oameni bogaţi, unii aproape necunoscuţi de abia prididesc colegii mei de la Top Capital să aleagă doar 300. Uite, ca să dau un exemplu, unul dintre ei este George Copos, a cărui zgârcenie e de notorietate
