Cu Marcel am fost coleg acum mulţi ani într-o redacţie. Fiind oarecum vecini, am rămas în relaţii absolut amicale, mai ieşim din când în când la bere. Acum puţin timp, a fost plecat împreună cu Mihai, un alt fost coleg de-al meu în Spania, să facă un reportaj despre românii din Barcelona.
Când s-a întors, m-a invitat la el acasă, fiindcă îmi adusese o sticlă cu vin spaniolesc. Când mă sunase să mă cheme eram la redacţie, mai aveam ceva treabă, aşa că am purces la drum spre palatul său după câteva ore bune.
L-am găsit destul de beat, fiindcă se întorsese cu un stoc consistent de diverse licori. Ceremonios, mi-a întins sticla de vin roşu cu care mă momise pe la el, împachetată în punga unui supermarket ieftin, dar cu nume iberic. Mi-a mărturisit că trebuie să sosească şi amicul Mihai cam într-o oră, fiindcă au de făcut nu ştiu ce calcule legate de deconturi, să se acopere la muncă. După ce mi-a turnat şi mie un păhărel de whisky. M-a luat de o aripă, a spus: "Hai, băh, să-ţi arăt ce chestii mişto am văzut şi am făcut!", şi m-a tras spre masa unde avea instalat calculatorul. Ştiam că avea boală să facă milioane de poze pe unde ajunge, aşa că m-am cutremurat la gândul că o să mă aştepte o oră trenantă până vine Mihai. Fusesem şi eu la Barcelona, aşa că nu mă aşteptam să văd ceva nou. Mă gândeam că o să-mi arate Sagdrada Familia şi grădinile amenajate de Gaudi, eventual nişte imagini cu ţigani de la noi cerşind şi jucând alba-neagra pe Rambla. M-am aşezat totuşi lângă el, care a deschis folderul cu fotografii proaspăt descărcate.
Spre surprinderea mea, prima era cu el atârnat de gâtul unei dame vopsite roşcat, în ceva ce semăna a cameră de pensiune modestă. Mi-a explicat: "Asta-i Jeanne, franţuzoaica! I-am tras-o în prima seară, i-am făcut zob curul ciobăneşte, ca la noi!". În următoarea imagine era o blondă masivă care stătea pe o
