Turnul lăcaşului de cult a ars de două ori, în 1836 şi în 1907. Campania „Poveştile Oradei Mari” continuă cu prezentarea Bisericii Sfântul Nicolae, de pe strada Iuliu Maniu nr. 1. Monument istoric de categoria B, Biserica Sfântul Nicolae a fost ridicată în stil arhitectural baroc clasic, între anii 1800 şi 1810. Strada pe care este amplasată a purtat de-a lungul timpului diverse denumiri, de la Magyar Utca (1.730) – Strada Maghiară, Beothy Odon (1901), Emanuil Gojdu (1920), Dimitrie Cantemir (1931) la Beothy Odon (1940) şi Petru Groza (1945-1990), iar în prezent se numeşte Iulie Maniu.

Catedrala de astăzi a luat locul unei mici biserici pe care credincioşii greco-catolici din Oradea şi-o ridicaseră în 1739, construcţie care s-a dovedit a fi neîncăpătoare cu timpul. Biserica Rac, după cum scrie Peter I. Zoltan în „Clădirile monumente istorice ale Oradei” că ar fi fost cunoscută prima construcţie, a avut un design deosebit, dar necorespunzător atribuţiilor unei catedrale. Faţă în faţă cu impozanta clădire a Bisericii cu Lună, micuţa biserică a fost dărâmată la dispoziţia episcopului greco-catolic Ignatie Darabant (1789-1805). Potrivit informaţiilor prezentate de Liviu Borcea în lucrarea „Memoria Caselor”, acest lucru s-a întâmplat în 1800, demolarea fiind urmată imediat de începerea  lucrărilor la catedrală.

În oglinda Bisericii cu Lună

Turnul a fost terminat în 1803, dar construcţia a fost finalizată mai târziu, pe timpul episcopului Samuil Vulcan (1806-1839). Unii cercetători, precum Petre Dejeu şi Biro Jozsef, susţin că biserica a fost terminată în 1806. Alţii, precum Hugel Otto, relatează că ridicarea catedralei a durat 10 ani, terminându-se în 1810. Cea de-a doua variantă este confirmată de o scrisoare de călătorie a lui Kiss Samuel, în care acesta compară turnul greco-catolicilor cu cel al ortodocşilor, preferându-l pe cel al