În credinţa populară se spune că Sfântul Ilie, cel pe care creştinii ortodocşi îl serbează azi, a fost un om de treabă, dar iute la mânie. Diavolul ştiind că acesta se mânie uşor, l-a făcut să-şi omoare părinţii. Sfântul Ilie i-a cerut lui Dumnezeu să-i dăruiască putere să lupte împotriva demonilor. Astfel, Sfântul Ilie primeşte de la Dumnezeu un car de foc cu care să umble prin cer şi un bici de foc cu care fulgeră, ca să-i omoare pe diavoli. Aşa se face că atunci când fulgeră şi tună, oamenii cred că Sfântul Ilie a mai omorât un diavol. Tunetul este zgomotul pe care îl face carul sfântului atunci când merge prin cer. Roţile carului au zimţi şi, mergând, sparg cerul şi aduc ploaia. În comunităţile tradiţionale, se spune că nu este bine să se consume mere până în această zi. Nu se îngăduia nici că aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindină. În ziua Sfântului Ilie, femeile chemau copiii străini sub un măr, îl scuturau şi dădeau de pomană mere. Se credea că aşa se vor veseli morţii.

Fetele cunoşteau cu cine se vor căsători

În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă şi se tăvăleau prin cultură. Dacă noaptea visau cânepa verde, era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri. În cazul în care visau cânepă uscată, în popor se spunea că vor avea parte de soţi bătrâni. A doua zi, dis-de dimineaţă, înainte de a merge la biserică, oamenii culegeau plante de leac, în special busuioc. Planta binecuvântată la biserică se ardea la nevoie, cenuşa fiind folosită în scopuri terapeutice, mai ales când copiii făceau bube în gură. De asemenea, în această zi, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, activitate cunoscută sub denumirea de „retezatul stupilor”. Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbaţi, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil. Retezatul nu se făcea dacă sărbătoarea