Soluţia este schimbarea modului în care funcţionează economia României. O revoluţie care nu trebuie să se desfăşoare în stradă. Acum câteva zile Traian Băsescu spunea că nici preşedintele, nici Guvernul nu au un rol esenţial în chestia asta pentru că România va ieşi din criză în momentul în care lumea întreagă va ieşi din criză. O afirmaţie care are darul de a se impune de la sine. Să zicem că se întâmplă minunea: stăm cu ochii pe indicele Dow Jones şi, cum sare cu câteva puncte, dăm drumul înapoi la curea, căci gata, s-a isprăvit cu recesiunea.

Şi ce am făcut? O luăm de la capăt. Vom consuma din ce în ce mai mult, adică vom importa din ce în ce mai mult ca şi până la criză pentru că economia României nu este capabilă să ofere bunurile şi serviciile cerute de piaţă. Cheltuielile de consum vor fi susţinute din noi împrumuturi, iar deficitul balanţei de plăţi va lua iarăşi proporţii astronomice. Aşa e: nu va conta prea mult cine se va afla la conducerea ţării, pentru că un asemenea model de „dezvoltare“ economică nu va produce decât subdezvoltare şi sărăcie. Un astfel de drum nu are decât o astfel de destinaţie.

Soluţia este schimbarea modului în care funcţionează economia României. O revoluţie care nu trebuie să se desfăşoare în stradă. O revoluţie a inteligenţei economice care trebuie să învingă populismul politicienilor, un populism imbatabil până acum. Nu putem fi naivi să credem că puşi să aleagă între o societate în haos, unde se poate fura tot ce mişcă, râul, ramul şi o economie prosperă, politicienii noştri vor opta neapărat pentru a doua cale. Probabil că se vor simţi de minune la pescuit în ape cât mai tulburi.

Dar putem spera că, la sfârşitul crizei, nu vom face aceleaşi greşeli care oricum ne-ar fi  dus în criză, indiferent de declanşarea recesiunii la nivel mondial. România are nevoie de infrastructură, are nevoie