Lumea cărţilor, acest univers mirific care te prinde atât de uşor în mrejele lui, ţi se dezvăluie în toată splendoarea încă de la prima pagină. A pătruns în acest univers şi Florea Firan, astăzi profesor, critic şi istoric literar, care nu s-a mulţumit să citească, ci a dat el însuşi naştere unor lucrări, la fel de interesante şi fascinante precum cele descoperite în copilărie.

S-a născut în satul Giubega, acolo unde, de altfel, avea să se lase cucerit de lucrările scriitorilor clasici. Bibliotecile erau sărace. Trebuia să fii mânat de o dorinţă aprinsă de a citi şi, mai ales, trebuia să ai o anumită înclinaţie spre literatură. Învăţătorul Mirea, cel care a descoperit în tânărul de atunci acea sclipire din ochi, acea dorinţă de a şti, de a descoperi noi universuri şi de a te lăsa purtat în lumea literelor, îi împrumuta din biblioteca sa manuscrise. Într-o bună zi i-a zis: „Să ştii că tu ai talent pentru literatură. Să citeşti mult!“.

Şi tânărul de atunci i-a urmat sfatul. Aşa se face că astăzi a ajuns profesor de literatură, scriitor, autor de studii, articole de istorie şi critică literară, proză memorialistică, pentru că „pasiunea pentru literatură e pentru mine viaţa“.

Cărţile învăţătorului Mirea sau cele împrumutate de altă familie cu dragoste de carte din satul natal, Firănescu, i-au deschis drumul omului de litere de azi.

Poveşti de viaţă

Au urmat anii de şcoală pedagogică la Deva, iar lucrurile au început să se schimbe. Întâlnirile cu profesorii, noile descoperiri din paginile zugrăvite de scriitori precum Rebreanu, Creangă, Eminescu şi mulţi alţii îl fascinau.

„Îmi plăcea foarte mult Eminescu, dar nu îl simţeam aşa cum l-am simţit pe parcurs. Mi-au plăcut Slavici, scriitorii clasici, care se găseau şi care m-au impresionat. Lucrurile au evoluat şi am intrat şi eu în contact ca elev de şcoală cu scriitori