In mijlocul sezonului pastoral, cand coboara ciobanii pentru prima oara de la stana, pe 20 iulie este celebrat zeul Solar, Sant-Ilie. In Panteonul romanesc Sant-Ilie este o divinitate a Soarelui si a focului, identificata cu Helios din mitologia greaca si cu Gebeleizis, din mitologia geto-daca. Ca divinitate solara Sant-Ilie provoaca tunete, traznete, ploi torentiale, incendii, leaga si dezleaga ploile, hotaraste cand si unde sa bata grindina.
Legenda spune ca Sant-Ilie in viata lui pamanteana a savarsit mari pacate la indemnul diavolului. Pentru ca a ispasit diferite pedepse Dumnezeu l-a iertat si l-a ridicat la cer intr-o trasura cu roti de foc, trasa de niste cai albi inaripati. De atunci, in cer, Sant-Ilie cutreiera norii, fulgera, trazneste dracii cu biciul sau de foc ca sa-i pedepseasca, iar acestia se ascund pe unde apuca, pe sub stresini, prin animale, printre oameni si Sant-Ilie trazneste napraznic printre ei, ca sa nu-i scape nici unul!
Obiceiuri populare de Sf. Ilie
In dimineata zilei de 20 iulie, cand nu se lucreaza de teama fulgerelor, femeile culeg plantele de leac, busuiocul mai ales, dar si cele intrebuintate pentru vraji si farmece. Busuiocul sfintit la biserica se arde pe foc iar cenusa lui se foloseste pentru vindecarea bubelor in gura. Traditia interzice sa se manance mere inainte de 20 iulie, cand acestea sunt duse la sfintit la biserica, pentru ca cele consumate de credinciosi sa se transforme in mere de aur pe lumea ailalta. Pentru a inveseli sufletele copiilor morti, femeile chemau copiii straini sa stea sub mar si il scuturau ca sa dea de pomana merele cazute. Credinta populara spune ca daca tuna de Sf. Ilie toate alunele vor seca iar fructele din gradini vor avea viermi.
La sate de apicultori in aceasta perioada se facea “retezatul stupilor”. Recoltarea mierii de albine pe vremuri sa facea de barbati curati tr
