Te uiti la medicul Mihai Grecu, de care dai mai tot timpul la intrarea in Unitatea de Primire a Urgentelor din Spitalul Judetean timisorean, fie ca este tura lui, fie ca nu, si te intrebi cum Dumnezeu este omul asta acolo? Si nu pentru ca nu si-ar face bine treaba. Dimpotriva. Dar nu-l stii sa fie prin vreun partid, prin vreo bisericuta, prin vreun grup de laudat sefi sau de stat sub papuc de sefi. Pentru ca si el este sef. Un sef mai mic, adica nu un director, dar important pentru viata oamenilor care-i ajung pe mana, lui sau serviciului lui, pentru ca este medic primar de medicina de urgenta si medic-sef al U.P.U. - S.M.U.R.D.
Il intreb : "Da' pe tine cum nu te-a dat nimeni jos de atatia ani, nu deranjezi, nu trezesti invidii, nu ti-a vrut nimeni locul pana acum, unul mai bazat politic?" Mihai Grecu raspunde simplu : "Nu e nimeni asa nebun sa vrea sa vina aici. E prea mult de munca"...
"Comedia umana", in spital
Il stiu pe medicul Mihai Grecu de vreo opt - noua ani, de cand incepusem sa ies cu cei de la Serviciul de Ambulanta din Timisoara. Dar munca celor cu salvarile se termina la intrarea in spital, deci am prins doar fugitiv treaba care incepe odata cu predarea pacientului. Mi-aduc aminte de prima intalnire cu Mihai Grecu - era o noapte in care echipajul de ambulanta cu care ieseam eu a adus un pacient la Spitalul Judetean si, pana s-au bifat formalitatile de predare, medicul cu care eram, Radu Petreanu, a ramas la o tigara, in curte, cu medicul de la Urgente. In timpul acesta, pe langa noi a trecut o fata cu o rochita foarte sumara, desculta, mergand in varfurile picioarelor. Cum si medicul de la ambulanta, si eu ne-am uitat intrebatori la Mihai Grecu, acesta a raspuns, cu umorul pe care aveam sa i-l cunosc in timp : "S-a batut cu prietenul ei. Si nu a castigat ea".
Am mai strans cateva amintiri, in ani, cu aproape-mereu-prezentul
