Anul acesta Ministerul Culturii e simpatic si nu are buget. E simpatic prin ministrul sau si e sarac in urma jocului politic PDL-PSD. Simpatia pentru un minister, de orice tip, e bizara. Dar nu poti fi antipatic cind stii ce buget are, cind vezi ca actioneaza ca un ONG (cel mai bun exemplu e campania "Omul darima locul" in "vederea schimbarii perceptiei publice asupra patrimoniului construit") si e intotdeauna supus presiunii a doua partide care vor sa-si imparta posturile pina la nivelul femeilor de serviciu si soferilor. Creativitatea contemporana nu este sustinuta financiar (o singura sesiune de proiecte a Administratiei Fondului Cultural National in acest an). Scandalurile legate de Centrul National al Cinematografiei, AFCN, directiile de cultura judetene (in special cea a municipiului Bucuresti), pavilionul romanesc la Bienala de Arta de la Venetia au fost subiecte bune pentru jurnalisti. Citeva expresii ale ministrului Culturii au ajuns folclor. Chiar daca bugetul e foarte mic, ministerul e prezent in mass-media si se poate observa o disponibilitate catre dialog mult mai mare decit in anii precedenti. In lipsa unor mecanisme institutionale care sa sprijine creativitatea si sa apere patrimoniul cu adevarat, institutia dialogului ramine o carte pe care actualul ministru o joaca mai bine decit altii. Optiunea ministrului pentru patrimoniu in defavoarea creativitatii contemporane poate fi o strategie cistigatoare. Dar ministerul nu poate tine sub control nici primariile, nici companiile imobiliare. E ironic cum cel mai mare dusman al unui ministru care se declara liberal este tocmai proprietatea privata. A doua ironie este mariajul obligatoriu cu Biserica Ortodoxa Romana, cultul care vrea sa intre in administrarea culturii romane. Intre aceste constringeri, nu a mai ramas loc pentru artistii si creatorii recenti. Poate ca nici nu trebuie, ne aflam intr-o economie d