O parte din locuitorii Freiburgului, orasul care l-a infiat pe doctorul Mitrohin acum peste 30 de ani, experimenteaza viata fara masina. In Vauban, un cartier aflat la buza muntelui, masinile au fost interzise. Nu, nu de primarie. Cei care locuiesc acolo au decis ca in locul sunetului motoarelor prefera sa auda rasetele copiilor si ciripitul pasarelelor. Pe locul unde la Vauban nemtii exprimenteaza astazi traiul verde, pana in 1993 s-a aflat o fosta baza a armatei naziste ocupata de armata franceza la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Gandit ca o cazarma, spatial nu prevedea garaje pentru masini private iar drumurile erau practic niste alei inguste intre baraci.
Cladirile care au inlocuit baracile au cate 3-5 etaje si au fost proiectate sa fie eficiente energetic prin diminuarea pierderilor de caldura.
“La inceput, dupa ce armata franceza a plecat, primaria din Freiburg a vrut doar sa construiasca aici un cartier urban normal", spune Thomas Fabian, responsabil al proiectului Vauban in cadrul primariei din Freiburg.
“In 1993, Consiliul local a stabilit cadrul oficial si a lansat o competitie pentru proiectul architectonic al zonei care masura 41 de hectare. Prima constructie a fost ridicata in 1997. Insa intre 1994 si 1995 Consiliul a oferit cetatenilor ocazia sa participe la acest process si astfel s-a creat ceea ce azi se numeste „Vauban Forum“. Prin acest forum, locuitorii au putut introduce aspecte ecologice in planul initial. Astfel, in cele din urma, in cooperare cu municipalitatea, Vauban a devenit mai degraba un cartier ecologic.”
70 de procente din cei peste 5.500 de locuitori ai Vaubanului nu detin masini. Cei mai multi dintre acestia au avut desigur macar o masina dar si le-au vandut . Cei care nu au putut sa renunte isi lasa masinile pentru 20 de euro pe luna in doua garaje publice imense care se
