Din mâna lui ies cazane de toate mărimile, dar şi tigăi, ceainice, tuciuri şi castroane pe care le vinde în Râmnicu Vâlcea. A fost fotbalist la FC Chimia şi agent de pază în Spania. A preluat meşteşugul fabricării de cazane de ţuică de la tatăl său, dar meseria se practică în familia sa de mai multe generaţii. În timp ce juca fotbal la echipa vâlceană FC Chimia, s-a hotărât să înveţe cum să umble cu fierul. În acest timp studia la profesională electromecanica.
După absolvirea şcolii profesionale, Marian a încercat să-şi caute de lucru în domeniu, dar nu a avut noroc. Aşa că a lucrat alături de tatăl său. „M-a format uşor. La început suflam la foale, mai îndreptam o sârmă, mai dădeam cu ciocanul. Aceste lucruri semănau mult cu mecanica. Mi-a plăcut să învăţ“, a spus meseriaşul. Când a efectuat stagiul militar a fost cât pe ce să fie trimis să lucreze la Canalul Dunăre-Marea Neagră, dar a scăpat ca prin rechile acului.
Agent de pază în Spania
În 1999, afacerile nu mai mergeau aşa bine, aşa că Marian a decis să plece în străinătate, cu speranţa că acolo va câştiga mai bine. După un an a reuşit să îşi găsească un loc stabil de muncă, şi-a făcut actele şi a adus familia în Spania. Marian lucra ca agent de pază noaptea, iar în timpul zilei mai făcea un ban în plus din lucrările care le prindea. „Aşa era acolo, dacă doreai să te descurci, trebuia să uiţi de somn“, îşi aminteşte tânărul.
Află din „Adevărul de Seară“, de astăzi cum a ajuns un fotbalist să realizeze cazane de ţuică