O stenogramă din 1968 creionează cum liderul comunist încerca să-şi impună ideile „culturale” în cinematografia românească. Sursa: Fototeca online a comunismului românesc

În 1968, Nicolae Ceauşescu şi liderii Partidului Comunist Român (PCR) se întâlneau cu mai mulţi regizori, critici şi ziarişti români pentru a le dicta direcţia în care ar trebui să bată vântul cinematografiei în Epoca de Aur. Din stenograma şedinţei comisiei ideologice, de pe 25 mai 1968, reiese că Nicolae Ceauşescu şi capii PCR nu erau tocmai mulţumiţi de cum se descurcă regizorii cu „problemele de actualitate” ale naţiunii.

Mai exact, cu veritabile aere de critici de film, cei din conducerea partidului îi trăgeau la răspundere pe regizorii români pentru lipsa de avânt socialist şi pentru absenţa unor ecranizări despre „glorioasele realizări” din Republica Socialistă România.

1968 marca o perioadă de relativă deschidere a regimului şi, pe parcursul acestui an, o serie de şedinţe avute de Ceauşescu şi conducerea PCR cu oamenii de cultură creionează atitudinea dictatorului faţă de arta privită ca instrument de propagandă.

EVZ va relata în următoarele zilele câ teva dintre întâlnirile ce au avut loc în tre Ceauşescu şi oamenii de cultură din comunism. Întâlniri în care se desenau graniţele culturii pentru următorii ani.

Primul episod dezvăluie atitudinea dictatorului faţă de cinematografia română. Din discuţiile purtate în „co misia ideologică” întocmită în 1968, reiese un portret inedit al lui Ceauşescu: el se declară un om sensibil şi, deşi nu poate pune la îndoială faptul că şi „Mihai Viteazul a făcut dragoste la viaţa lui”, nu e tocmai nevoie s-o facă şi în film. Un scenariu istoric n-are nevoie de asemenea detalii „ne esen ţiale”.

Nicolaescu şi dragostea pe film

Dincolo de dezbaterea despre starea cinematog