In aceste zile se asteapta la Bucuresti misiunea FMI de evaluare a acordului de imprumut incheiat in primavara anului 2009. Ca de fiecare data in ultimii 20 de ani, de cand se desfasoara acest ritual al "inspectiei" FMI, toata lumea asteapta cu neliniste verdictul si se intreaba care vor fi recomandarile – acestea tinzand sa aiba aspectul unei pilule amare. Dar ca de fiecare data in trecut, FMI nu vine sa ne spuna lucruri pe care noi nu le stiam, ci vine, mai degraba, sa spuna cu voce tare lucruri pe care noi nu avem curajul sa le spunem. Asa s-a intamplat si in primavara, cand discutiile cu Fondul au fost decisive in adoptarea unui buget si a unui program economic mai realist, bazat pe o contractie a economiei cu 4,1 la suta, si nu pe o crestere economica de 1,5-2 la suta, cat era preconizat de autoritatile romane.
Dupa o jumatate de an 2009, rezultatele sunt amestecate. Acordul cu FMI a contribuit in mod evident la stabilizarea economiei prin stabilizarea cursului monedei nationale si relaxarea pietei monetare. Deficitul extern a fost corectat chiar dincolo de asteptari, importurile contractandu-se cu mult mai mult decat exporturile. Investitiile straine directe, desi inevitabil in scadere, acopera in proportie de 150 la suta deficitul, astfel ca presiunea pe alte canale de corectie, cum ar fi cel al cursului de schimb, s-a diminuat.
Contractia economiei este, in schimb, mult mai accentuata decat fusese prevazut in acordul cu FMI. Ministrul Finantelor vorbea recent de posibilitatea ca pe intreg anul 2009 Produsul Intern Brut al Romaniei sa scada cu 6,5-7,1 la suta – cu mult peste cei 4 la suta prevazuti initial. Dar in mod sigur aceasta evolutie nu constituie o surpriza pentru FMI, care a publicat de curand prognoze revizuite ce vad posibila o contractie de 8 la suta a economiei romanesti in 2009. Aceasta inseamna o diminuare a nivelului de t
