Sejurul budapestan a fost în cea mai mare parte rezervat obiectivelor turistice, căci erau multe lucruri frumoase de filmat. Insula Margareta, podurile de peste Dunăre care numai albastră nu era, centrul capitalei cu celebra arteră comercială Vacziutca, arhitectura imperială a numeroaselor clădiri, monumentele, Parlamentul, Bastionul Pescarilor etc...
Serile erau rezervate bântuirii prin magazinele de toate felurile în care mai toate mărfurile îţi făceau cu ochiul, singura rezistenţă la cumpărarea lor fiind determinată doar de subţirimea portofelelor. Aşa că principala activitate era să căscăm gura şi ochii pentru a ne face o idee cât mai exactă despre socialismul gulaşului, net superior, din punctul de vedere al consumatorului, celui din celelalte ţări "frăţeşti".
Ca turist, am mai vizitat Cehoslovacia şi RDG-ul, cu o firească trecere prin Ungaria. Am avut, deci, prilejul să compar şi nivelul de trai din aceste ţări. Medalia de aur i-am atrbuit-o din nou Ungariei. Ca mai întotdeauna, mioritica patrie mumă s-a clasat, şi la acest capitol, în fruntea cozii. Formula cât se poate de sintetică a acestui trist fapt am auzit-o exprimată în gura mare într-un magazin, de un oltean, aflat şi el în vizită, împreună cu un numeros grup de turişti. "Muică, uite ce au ăştia aici!". Tonul admirativ-invidios nu a fost contrazis de nici unul dintre juveţi, şi ei vizibil impresionaţi de diversitatea mărfurilor şi de modul lor de prezentare. Un oltean rătăcit la raionul de cosmetice, unde pare-se că-l tentau spray-urile deodorante şi care habar n-avea de limba maghiară, a încercat să-şi rezolve problema, apelând la universalul limbaj gimnastic al mâinilor.
Cum acesta nu prea a funcţionat, omul a încercat o soluţie ergonomică şi anume a înşfăcat de pe tejghea un tub de spray pe care tocmai îl cumpărase un băştinaş, a pompat o dată în p
